Deschizând cartea ”Destinul, o poveste”, scrisă de Viorica Edelstein, mi-am spus că nu-mi mai poate oferi prea multe exceptând, poate, povestea… La finalul lecturii, am exclamat Uau! Deși am înghițit o serie de cărți de specialitate despre soartă și destin, nu m-am declarat un om care a înțeles prea multe în sensul că și ceea ce bănuiam a fi, specialiștii mă afundau mai rău în termeni pretențioși și teorii stufoase pentru care am fost convinsă că îmi trebuie studii de specialitate pentru a le înțelege. Cartea de față este de o simplitate și o acuratețe care te fac să-ți dai cu palma peste frunte și să te cerți – cum de nu m-am gândit la asta!? Volumul cuprinde o filosofie de viață atât de bine structurată încât ai impresia că ține de științe exacte. Fiecare idee pare a fi o definiție clară care te ajută să înțelegi perfect ce e cu soarta și destinul. Destinul fiind acel plan de viață – fizic și spiritual – cu care te naști, iar pentru a îndeplini acest plan Creatorul te-a înzestrat cu tot ce ai nevoie, și acest tot se află în ADN-ul tău. Soarta reprezintă căile de execuție ale planului, care se bazează pe așa-zisul liber arbitru, dar în condiții date, precum o problemă de matematică. Provocator și inteligent plan al Universului! Talentul extraordinar al unei minți ordonate, sintetice, cea a economistului, de profesie, Viorica Edelstein, face ca această scriere să transmită un mesaj clar, aproape dur, dar ușor de asimilat prin felul cum este structurată și completată această carte – cu un studiu de caz revelator. Cazul prezentat, o poveste de viață – redată ca o conversație între autoare și personajul povestirii – te duce acolo unde trebuie pentru a înțelege exact ce este destinul și soarta, cu oamenii care ne traversează viața și rolul lor precis, cu influența locurilor și a mediului în care alegem să trăim, despre eșec și izbândă planificată, sau ca roadă a alegerii noastre. Conversația este dusă uneori până acolo unde, tu ca cititor, nu realizezi care este personajul, care povestitorul, tocmai pentru a te face să asimilezi esența! Spuneam că această carte este este revelatoare pe mai multe paliere. În ce mă privește, după ce informațiile lecturii mi s-au decantat, am avut revelația! Și eu sunt un ”analfabet funcțional”, așa cum au arătat testele internaționale PISA despre majoritatea copiilor români – deși citesc, nu înțeleg exact ce citesc și ce au de făcut cu informația. Și cred că nu doar eu și copiii noștri! Este posibil ca jumătate din planetă să fie așa, chiar dacă unii au înghițit biblioteci întregi, viața lor este un eșec pentru că nu știu să-și găsească vocația, harul care să-i facă fericiți, victorioși folosind zestrea genetică cu care ne naștem toți. În acest sens, cartea de față face diferența! Ne ajută să fim funcționali, cunoscând sau știind unde să găsim răspunsul citind-o, pentru că răspunde la Cine? Ce? Cum? Unde? Pentru ce? De unde? De ce? Etc. Și ne mai învață ceva autoarea: firescul și armonia deschide omului orizonturi nebănuite! Lecturând volumul veți spune la fel – cum de nu m-am gândit?!
Ileana Firțulescu, Jurnalist
Dacă aveți dorința de a lectura cartea mea, vă rog să-mi comunicați la ”comentarii” adresa de e-mail la care aș putea să vă trimit cartea în format PDF. Vă mulțumesc !
Stim cu toții că atunci când facem ”curățenie”, mă refer la curățenie ca la îndepărtarea a orice ne tulbură sănătatea copului fizic, mental sau spiritual, depunem un efort mai mare sau mai mic, funcție de cantitatea a ceea ce vrem să îndepărtăm și cât de bine este fixată. Când reuşim să facem ceva ce ne-a solicitat mult efort, în noi are loc un consum mare de energie, consum care induce un stres corpului pentru recuperarea ei. Stresul este generator de energie negativă. În mod natural începem să o eliminăm, să o scoatem din noi. Cu puțină atenție putem observa cum această energie negativă fiind, începe să lucreze ca trufie. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte încă în viciul său. Cel care îşi reprimă cu sârg sexualitatea se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Iată că reuşita noastră ne poate ”spurca” mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele morale și emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează, când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie bună, este menit a se întoarce către aceia ce se zbat încă în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştrii nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea va visa mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor. Dar dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăță ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Noi nu putem trăi în același timp și în corpul și mintea altuia de aceea nu-i putem înțelege și nu avem dreptul să-i judecăm. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă un secret. Poate un sentiment neînţeles, poate o emoţie neconsumată, o dragoste respinsă! Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre.
In episodul precedent „Momentul intrebarilor „am amintit faptul ca , cunoasterea este putere ,puterea de a stapani si autostapani ,la modul cel mai pozitiv, putere de a infrange teama ,… dusmanul sanatatii si a bucuriei de a trai .
Cand apare teama? cand apare necunoscutul ,… atunci hai sa cunoastem cat mai mult pentru ca necunoscutul sa se diminueze , iar noi sa fim impacati cu viata .
In plus , cunoasterea ne ajuta sa ne schimbam viziunea asupra vietii si a aspectele ei care nu sunt nici bune nici rele , ele exista pur si simplu , si devin bune sau rele , functie de modul in care le percepem noi .
In acest episod voi relata o perspectiva asupra rastimpului acestei vieti , asupra existentei noastre si a „noastra insine” , dupa invataturile lui Abraham , care au inspirit-o pe Esther Hics in cartile sale.
Scopul cunoasterii acestei perspective este diminuarea sentimentului de teama in fata mortii …, care de fapt , nu exista !
Pentru a accepta aceasta este necesar sa aflam ce suntem ? de ce existam ?
Nasterea noastra intrun corp fizic , pare , sa fie inceputul a ceea ce suntem dar… , ce suntem ? un corp pe care il percepem cu simturile pe care le avem ? sau … poate mai este ceva , ascuns noua si acolo suntem noi , acolo este sinele , sufletul si spiritul , imbracat in ceea ce pare ca suntem , corpul fizic .
Ni se pare oarecum logic ,in lumea noastra duala , ca nu poate fi plin fara gol , cald fara frig , bun fara rau , intuneric fara lumina , aspecte opuse ale aceluiasi element , am putea spune.
Am sa va redau , intocmai , spre intelegere , o cugetare graitoare a inteleptului asiatic Lao Zi :
Punem treizeci de spite la un loc si spunem ca avem o roata ;
Dar utilitatea rotii depinde de spatiul unde nu este nimic .
Framantam lutul pentru a face un vas ;
Dar utilitatea vasului depinde de spatial unde nu este nimic .
Spargem peretii pentru usi si ferestre , ca sa facem o casa;
Dar utilitatea casei depinde de spatiile unde nu este nimic .
Asadar, la fel cum profitam de ceea ce este , trebuie sa recunoastem si utilitatea a ceea ce nu este , din punct de vedere a perceptiei noastre!. Deocamdata nu avem dezvoltat simtul necesar perceptiei , de aceea spunem ca, nu este.
Imi amintesc , ca nu mi-a fost usor sa inteleg ca golul , nu este ceea ce numim noi gol , doar pentru ca nu putem vedea ce este in acel spatiu , si credem ca este gol .
Materia are insusirea unica de a primi ,de a atrage , ea este magnetica ,are calitatea pamantului , dar pentru a primii ceea ce atrage ,este necesar de spatiu.
Iata ca materia este un gol continuu , iar plinul este ceea ce patrunde in ea . Un alt gen de energie , opusa …,conform legii atractiei universale .
Este foarte important sa intelegem acest lucru , pentru cunoasterea a ceea ce numim sinele nostru.
Este un adevar absolut demonstrat stiintific .
Am spune ca am inteles ca nu este gol fara plin. Asadar pare logic ca in corpul nostru fizic sa fie spatii , zicem noi goale.
Sa ne imaginam corpul nostru ca un pahar , peretii lui formeaza un , spatiu , in care va intra tot ce dorim , constient sau inconstient umplandu-l , fie ca este aerul pe care inconstient il respiram , fie apa pe care o bem cand constientizam ca ne este sete , sau hrana cand simtim ca ne este foame .
Asta la modul simplist pt.ca noi avem un corp complex cu multe spatii incepand de la cele din AND-ul nostru si pana la stomac pe care il percepem ca spatiu .
Ca o concluzie ,… noi percepem cu simturile noastre ,… cel putin deocamdata , doar lumea materiala , partea goala , partea plina , cea invizibila pe care o numim , impropriu , vid , nu prea stim ce este , doar simtim ca fara ea nu putem trai.
Oamenii de stiinta cu ajutorul fizicii cuantice au inceput sa decodifice acest asa zis vid .
Acel aparent vid din fiecare celula a corpului nostru , noi il numim suflet si daca fiecare dintre noi este unic , avand ADN-ul sau , care creaza corpul fizic , pare logic ca si vidul care umple golul , respectand forma sa fie unic .
Asadar fiecare are sufletul si spiritul sau . La modul cel mai acceptat , ADN –ul il mostenim de la parinti , este format din elementele pamantului , iar sufletul si spiritul sunt energie cosmica , divina dinafara lumii materiale .
Presupunem ca am inteles ca suntem o creatie complexa , formata din corp fizic care imbraca un suflet si spirit care il activeaza , ii da viata .
Venirea noastra pe lume , este ca si cum , am intra intro sala de cinema si incepem sa simtim ca , existam din acel moment , si traim evenimentele care se deruleaza pe ecranul din fata noastra.
Prin analogie sala de cinema este mediul in care se desfasoara viata noastra.
Ma astept la replica dvs. fireasca ca ; din punct de vedere fizic, nasterea noastra intrun corp de bebelus , este diferita de patrunderea intro sala de cinema!…corect !
Atunci cand intram intro sala de cinema nu uitam ce ni s-a intamplat inainte , avem simtul continuitatii dupa iesirea din sala.
Cu alte cuvinte nu avem impresia ca pentru noi , a inceput o noua viata in momentul intrarii in sala de cinema , ci doar ca asistam si chiar participam emotional la o secventa de viata , din viata vesnica, fara inceput si sfarsit.
Aceasta secventa de film , mai lunga sau mai scurta, este chiar viata noastra , aici si in aceasta forma ! la terminarea ei iesim din sala si plecam in alta parte , in alt loc,cu alte dimensiuni ,chiar nelimitat.
Toate trairile cu emotiile lor le luam cu noi , ele s-au inregistrat in minte in constiinta , si –n suflet …Si le ducem… unde ? acolo unde este nevoie de ele , in constiinta universala .
De ce este nevoie de ele ? poate ca hrana , care va fi digerata si luat din ea , ce este mai bun.
Intuiesc acest lucru pt, ca mi-e greu sa cred ca programul coexistentei lumilor se intrerupe in lumea fiintei umane .In plus mi se pare ca confirma , afirmatia despre existenta ” cum e sus asa si jos”
Plastic vorbind , poate ca” digerarea ” , de care vorbeam este tocmai judecata de apoi de care se vorbeste ca s-ar produce dupa ridicarea sufletului la cer , ce e bun este folosit la evolutie , ce e rau este aruncat , process cunoscut inca de la nivel celular.
Tot ce se spune ca se intampla sus , in alte dimensiuni , nu este altceva deacat o extensie intuitiva a ceea ce se petrece in lumea noastra .
Nimeni pana la ora actuala nu a trait in alte dimensiuni .
Adevarat ca simtul intuitiei este diferit dezvoltat la fiecare dintre noi la unii fiind chiar neactivat .
Sper ca nu ati inteles ca am luat-o razna ?!
Sa revenim pe pamant .
Asadar , incepem sa realizam ca : atunci cand ne-am nascut ,in corpul pe care il numim , „noi insine” , nu era defapt „inceputul nostru „.
Doar mica nostra dimensiune si imaturitate fizica , fac sa para ca abia suntem la inceputul nostru .
Intr-adevar ca doar „pare”, ca este un inceput, viata este o continuitate si acest simt al continuitatii ne ajuta sa avem o perspectiva mai ampla asupra vietii . si sa ne intrebam , aici si acum, „ce suntem ?”, „de ce am venit in acest corp ?”, care este scopul aceste vieti? .
De ce viata este o continuitate? cand totul pare a fi nou ?.. .pt. ca noi ca fiinte , suntem vitalizati de o forta nevazuta fara de care nu ar exista viata.
Moartea este o simpla separare dintre elementele care au compus viata .
Organismul material care este un ansamblu de cateva elemente , care se vor separa dupa moarte , sufletul fiind o entitate spirituala , nu se poate dezintegra , structura lui ramanand integrala .
Aceste suflete vor imbraca alt corp si anume , acela care se va potrivi calitatilor si puterilor sale .,de aceea se spune ca noi ne alegem parintii inainte de nastere , pentru ca de la ei se mosteneste corpul fizic ,iar acesta trebuie sa se potriveasca spiritului intocmai ca o haina.
Noul corp si noul mediu, ofera o noua oportunitate , unei Fiinte spirituale ,foarte intelepte si foarte batrane , sa continue , sa evolueze in noi moduri , pana la desvarsire .
Cum va evolua ? acumuland experientele si trairile emotionale, pe care le va trece corpul fizic .
Cand va parasii corpul fizic , isi va dezbraca haina , se va intoarce in planul lui de existenta , imbogatind Constiinta universala .
Constiinta universala , are scopul de a evolua la infinit experimentand viata in corpuri fizice .pana la desavarsirea .
Desavarsirea creatiei , este asemanarea cu Creatorul sau .
Este cunoscut ca orice creator da creatiei sale o parte din esenta sa , cautand sa-si perfectioneze creatia in directia , a esentei sale a aptitudinilor sale .
Asa face un Pictor , un sculptor ,un compozitor …
Creatorul vietii este Energia- sursa a vietii, forta divina , D-zeu , ea este Unica indiferent de numele pe care il atribuim ,dupa limba sau credinta noastra.
Ea actioneaza intro singura directie , are aptitudinea , de a da , influetand si activand materia care , are aptitudinea de a primi .
Toate intelepciunile de pe pamant sunt bazate pe metode diverse de a largi capacitatea de a primii aceasta energie , fara de care nu se poate evolua .
Toata creatia este animata spre inaltare, spre evolutie .
Plantele se inalta orientandu-se dupa lumina , vietuitoarele s-au ridicat de pe pamant in picioare si apoi oamenii care s-au inaltat si mai mult , epuizandu-si , se pare , potentialul material .
Inaltarea continua si inafara lumii materiale , in alta dimensiune , cea a spiritului ,… pana la desavarsirea totala .
Desavarsirea noastra in aceasta forma de viata ,este aceea ce numim noi „mantuire„.
Sensul cuvantului este ; salvare, eliberare ,scapare .
In Vechiul Testament , care a fost scris in limba ebraica, cuvantul mantuire se traduce in Iesuah , acesta fiind numele lui Isus in ebraica . de aceea , noi il numim Mantuitorul .
Dar de ce sa scapam , de ce sa ne salvam ? de cel rau , spunem noi …desi nu este rau , ci necesar , fiind vorba de mediul fizic , de materie , mai exact de atractia ei.
Pentru a ne mantui, trebuie sa slabim legatura noastra cu lumea materiala sa nu ne risipim energia vietii cu preocupari de acumulare materiala , sa nu ne ingrijoram pentru lucruri care se degradeaza si se intorc de unde au venit.
Altfel spus sa nu concentram materia , reducand spatiul care trebuie umplut de energie divina .
Materia va ramane aici in lumea ei, dar noi am inteles ca , nu suntem numai materie ci si spirit , atunci unde este grija pentru el ,pentru esenta vietii ? am cam uitat de existenta lui , incetinind astfel , evolutia .
In aceasta situatie nici nu poate fi vorba de mantuire si nici de a ne elibera de sentimentul fricii de moarte , pentruca legatura cu aceasta lume este atat de puternica incat, sentimental pierderii ei este foarte dureros .
Intrun corp suferind , infricosat , contractat , nici spiritul nu se simte prea confortabil si cand cu greu se va elibera , nu va avea putere sa se ridice in dimensiuni prea inalte , pentruca nu l-am chinuit , inloc sa-l ajutam .
Intelegand ca noi suntem aceea fiinta divina din interiorul corpului fizic , nu mai avem nici un motiv sa ne temem de moartea , care nu exista pentru noi , noi suntem vesnici .,noi suntem parte din Dzeu cel vesnic .
In corpul nostru exista aceasta Fiinta sursa , sau D-zeu , este fiinta noastra interioara.
De aceea se spune „D-zeu este peste tot si in toate „, pentruca aceasta forma de viata pe care o traim si realitatea, lumea , in care traim este duala .
Dualitatea constand in interactiunea dintre cele doua forte , cea a Pamantului si cea a Cerului sau a Universului .
Desi aparent sunt opuse , ele se completeaza creand viata , care va fi fara suferinte , daca echilibrul dintre cele doua forte va fi pastrat .
Sper din suflet ca prin saracele mele cuvinte , sa va fi schimbat viziunea asupra a ceea ce suntem , in scopul de a va bucura de viata , pe care o aveti.
Momentul intrebarilor vine si el , cu intrebarile lui ,dar fiind vorba de timp , cea mai fireasca mi se pare a fi ” cand”?
Pana la un moment al vietii , eram convinsa ca numai de la o anumita varsta oamenii incep sa-si puna intrebari despre ei si despre viata , despre realitatea in care traiesc .
Mi-am schimbat insa gandirea , observind evolutia unui copil .
Primul moment al intrebarilor apare la varsta asa numita , a lui „de ce” ? , cand copilul vrea sa cunoasca lumea care il inconjoara , urmeaza varsta , cea apreciata la , 6 si 7 ani , cand copilul incepe sa prelucreze cu mintea lui, cunostintele primite , adica acele raspunsuri la „de ce ?” ajutat si de propria-i experinta.
Este de inteles cata importanta are acuratetea raspunsurilor pe care parintii le dau copiilor la intrebarea -de ce ? ,la fel ca intrun program de computer in care calitatea rezultatelor in urma prelucrarii , depind de cea a datelor introduse .
De luat aminte ! copiilor trebuie raspuns la intrebari , ca unui om mare , chiar daca nu vor intelege in acel moment , dar si le vor aminti la momentul potrivit .
Varsta constientizarii la copii ,este semn ca simturile si creierul , au ajuns la dezvoltarea care face posibila constientizarea .
De multe ori noi spunem despre un copil ” ce minte are copilul acesta !” , cu alte cuvinte cat de constient este !dar deocamdata este vorba de constientizarea realitatii inconjuratoare perceputa prin cele cinci simturi cu care ne-a inzestrat natura .
Mi-am pus de multe ori intrebarea ; oare ce vrea sa ne transmita expresia biblica ?” va veni o zi cand cei din urma vor fi cei dintai ” . desigur mi-am creat diverse scenarii de apocalipsa , disparitia lumii civilizate dintro cauza oarecare iar, lumea mai putin civilizata sau deloc , sa-i ia locul ? si alte scenarii de acest fel .
Apoi gandind ca ;- evolutia este continua si intro singura directie , oare clasificarea in cel din urma si cel dintai nu se refera la evolutia spirituala? intuiesc ca este vorba de copii sau generatii , ultima generatie a fost si va fi , totdeauna , cea dintai , pentruca ea are in gene toata informatia evolutiei predecesorilor , la care se adauga cea pe care o vor dobandi in viata lor .Va amintiti expresi „copiii din ziua de azi …
Poate dvs. ganditi altfel , este dreptul dumneavoastra , fiecare are adevarul sau … doar suntem unici !
Acest proces al cunoasterii si constientizarii continua toata viata , determinand dezvoltarea Egoului nostru , dezvoltare absolut necesara procesului de evolutie prevazut in programul inscris in genele noastre .
Cine nu are dorinta de cunoastere , nu va putea constientiza mult din realitatea in care traieste , el va ramane la a se manifesta la comenzile subconstientului .
Si cum totul este miscare si schimbare continua , viata a evoluat si a confirmat ca momentul intrebarilor profunde apare la orice varsta ?! .
Momentul intrebarilor este un moment de constientizare , de trezire a dorintei de a cunoastere , constientizam ca avem nevoie de o cunoastere pentru a da un raspuns intrebarii care ne framanta.
Dorim sa cunoastem cauza evenimentelor pe care le traim , legile dupa care au loc , de ce ?… pentru a evita suferintele provocate de nerespectarea lor si a le folosi in favoarea noastra , a sanatatii fizice , mentale si emotionale .
Dorinta de cunoastere , este ca un vas gol , care urmeaza sa fie umplut cu ceva, acel ceva ne va da o satisfactie , aceasta este implinirea . Am gasit ceea ce am cautat , ah ! ce bine !
Nu de putine ori am auzit expresia „sunt plin de satisfactie „.
De fapt toata viata cautam satisfactia , implinirilor , de tot genul.
Tot timpul vasul dorintelor se goleste si cere sa fie umplut , umplerea lui se face cu efort , mai mare sau mai mic .
De fapt dorinta este viata , cand nu mai avem dorinte , este semn rau .Ex. cel mai banal , lipsa dorintei de a manca este semn de boala .
Despre dorinte si satisfacerea lor voi vorbi intrun alt episod .
Sa continuam cu a constientiza momentul aparitiei intrebarilor .
Care dintre noi nu s-a intrebat , si nu o data , care este scopul vietii ? care sunt cauzele suferintelor care apar in viata noastra ? in ce scop exista natura ? care este scopul dezvoltarii noastre ? sirul intrebarilor este aproape infinit .
In fiecare celula din corpul nostru vedem inteligenta si logica , actiuni cu intentie si scop, dar in existenta corpului ca intreg , nu reusim sa vedem nici o logica si nici un scop.
In toate timpurile oamenii de stiinta si marile genii , au incercat sa descopere pentru ce traieste omul , dar nu au gasit raspunsul .
Aceasta intrebare se accentueaza din generatie in generatie , caci suferintele cresc , iar lupta pentru supravietuire nu dispare.
Daca este asa , este posibil ca raspunsul sa nu fie in domeniul cunosterii noastre , iar descifrarea raspunsului poate nu este in domeniul stiintelor?! .
Noi sesizam lumea prin cele cinci simturi ale noastre.
Ceea ce sesizam prin vaz , auz, gust, miros,si pipaire este cuprins in interiorul nostru si ne prezinta tabloul lumii inconjuratoare .
Daca am fi avut alte simturi am fi perceput lumea in mod diferit .
Este stiut ca realitatea inconjuratoare este perceputa de caini cu ajutorul mirosului , iar albinele o vad impartita in miliarde de celule .
Pornind de la aceste exemple am putea spune ca fiecare fiinta isi creaza realitatea ei cu simturile pe care le are .
Daca extindem presupunerea putem spune ca si noi oamenii avem fiecare realitatea lui , deoarece limitele simturilor noastre sunt diferite de la individ la individ, mai mult sau mai putin .
Din acest motiv percepem realitatea inconjuratoare diferit .
Iata ca am primit raspuns la intrebarea ” de ce nu e bine , sau corect sa judecam pe nimeni , pentru ca judecata este o incercare de a schimba perceptia cuiva in perceptia noastra ! lucru imposibil , ati auzit nu o data sfatul „nu incerca sa schimbi pe cineva , ca nu vei reusi !
Pe cei care au limitele anumitor simturi , mai largite ii numim oameni cu har . Stiinta a facut totul pentru a ne largi aceste limite ale simturilor , prin tehnologii ajutatoare ; microscopul , aparate de auzit s.a
De aici rezulta , ca din ceea ce ne inconjoara , noi cuprindem in interiorul nostru cu ajutorul simturilor numai o mica parte ,si aceea diferita , chiar si cu putin .
Am putea intelege ca realitatea fiecaruia din noi ar putea fi o piesa de puzzel care puse la un loc ar putea forma realitatea unica , sau altfel spus , fiecare cu adevarul lui ar forma adevarul unic .
Apare intrebarea ” daca este posibil sa simtim tot ceea ce ne inconjoara ,oare nu acolo este ascuns secretul existentei noastre , scopul si destinul nostru ?
Daca aceste presupuneri sunt corecte , atunci realitatea si adevarul este undeva la alt nivel ,in alt plan si ca noi nu putem simtii tot ce ne inconjoara ,pentru ca nu avem cu ce !
,Avem nevoie de un simt nou ,acesta ar fi al saselea .
Simt cu care sa simtim ceea ce nu putem simtii cu cele cinci pe care le avem, sau mai exact as spune eu , care sa completeze perceptia prin simturile existente .
Si iar ne intrebam Cum se poate dobandi acest simt ? de ce natura nu l-a creat in noi ?de ce nu l-am primit de la nastere ?
Concluzia este simpla , spun inteleptii ; el exista in noi si numai in noi , dar trebuie activat .
Omul trebuie sa-l dezvolte in el cu forte proprii . pentru ca omul se deosebeste de alte vietuitoare in dezvoltarea sa , el trebuie sa-i semene creatorului.
El este singurul , care a fost creat cu capacitatea de dezvoltare continua si capabil sa descopere in sine acest simt ascuns si sa-l dezvolte .
Din generatie in generatie omul se dezvolta treptat .
Intro anumita etapa de dezvoltare , omenirea trebuie sa simta necesitatea schimbarii in dezvoltarea lui , este momentul prea plinului , efectul actiunii legii ” acumularii cantitative care duce la salt calitativ” , sau a masei critice. Omenirea s-a dezvoltat tehnologic ,stiintific , cultural insa nu etic .
Omenirea va simti necesitatea dezvoltarii spirituale ,caci altfel nu va supravietui , necesitatea de a patrunde in alte planuri ale vietii pentru ai descoperii marimea , sensul ei ,cauza suferintelor , scopul existentei , intrun cuvant pentru a primi raspunsuri la intrebari .
Simtul de care avem nevoie este numit intuitie.
Capacitatea gandirii , a mintii , de a descoperii adevarul , nemijlocit si imediat , fara rationament logic preliminar .
Simtire bazata pe experienta si cunostintele acumulate anterior , o comuniune a informatiilor acumulate in subconstient prin simturile noastre , care formeaza experienta , si informatiile acumulate de exterior si constientizate . constient din
Cu totii am auzit de oameni care au intuitie , adica intuiesc lucrurile , evenimentele ,le intrevad , le presimt .
Aceste simtiri aduc cresterea puterii in lume , pot distruge cauzele suferintelor si desigur inaintarea catre atingerea scopului vietii si a esentei ei.
Ca o concluzie am putea intelege ca al saselea simt – intuitia incepe sa se dezvolte din momentul in care incepem sa ne punem intrebari profunde despre existenta , acesta fiind punctul de plecare , si care continua cu efortul pentru dobandirea de cat mai multa cunoastere , la care se adauga experienta acumulata prin aplicarea cunostintelor teoretice acumulate .
Sigur ca pentru dezvoltarea acestui simt este necesara si o pregatire corporala as numi-o ,la fel cum procedam si cu dezvoltarea celorlalte simturi , exersindu-le.
Avem la dispozitie foarte multe metode, despre care eu nu voi vorbi. Din experienta pot doar sa afirm ca ; unde este vointa , este si putinta !
Daca expunerea mea va trezit cel putin o intrebare , sau va dat un raspuns , m-as bucura sa-mi lasati un semn…stiti dvs…cu degetul orientat in orice directie simtiti .
Corpul are o mare intelepciune – elibereaz-o. Elibereaz-o din ce in ce mai mult, pentru a-si putea urma propria intelepciune.
De cate ori ai ocazia, relaxeaza-te, lasa-ti respiratia sa isi vada de treaba ei ,nu te amesteca.
Obiceiul nostru de a ne amesteca a ajuns sa fie atat de inradacinat, incat nu poti nici sa respiri fara sa te amesteci. Daca iti monitorizezi respiratia, vei constata imediat ca ai inceput sa te amesteci. Lasa-ti respiratia sa fie asa cum e ea; corpul tau stie exact de ce are nevoie. Daca are nevoie de mai mult oxigen, va respira mai mult; daca va avea nevoie de mai putin oxigen, va respira mai putin.
Nu trebuie decat sa lasi totul pe seama corpului! Nu te amesteca absolut deloc. Si oriunde ai simti ca exista o tensiune, relaxeaza partea respectiva.
Prima oara incepe sa te relaxezi sezand, odihnindu-te si apoi in timp ce faci diverse lucruri, cand speli pardoseala sau muncesti in bucatarie sau la birou, mentine aceasta stare de relaxare. Starea de relaxare in timpul unei activitati este acea stare, de a fi acum si aici , de a nu permite gandurilor sa- ti sustraga atentia de la ceea ce faci .
Actiunea nu trebuie sa reprezinte un amestec in starea ta de relaxare. Si pe urma exista o frumusete, o mare frumusete a activitatii tale. Activitatea ta are parfumul meditatiei.
Insa noi oamenii , continuam sa facem eforturi inutile. Uneori, eforturile sunt niste bariere pentru noi insine ; eforturile sunt probleme pe care ni le cream singuri.
In timpul unui mare viscol, in centrul orasului era o mare confuzie. Mulla Nasruddin s-a dus sa ajute o femeie grasa sa urce intr-un taxi. Dupa ce a alergat, a inghesuit-o si a alunecat pe gheata, i-a spus ca nu credea ca poate sa o bage inauntru. Ea i-a replicat: “Inauntru? Eu incerc sa ies!”
Observa…exista lucruri in cazul carora daca impingi,fortezi , ratezi.
Nu impinge deloc raul si nu incerca sa-l strabati in amonte. Raul curge spre mare dupa bunul sau plac – fii parte din el, fii parte din calatoria lui , te va duce la capat. Daca ne relaxam, o vom sti; daca nu ne vom relaxa, nu o vom sti ca ; relaxarea devine poarta catre marea cunoastere – iluminarea.
Spiritele trãiesc în mod natural în lumea astralã. Dar ele sunt curioase sã trãiascã în lumea fizicã, fapt pentru care se încarneazã în orice fiintã biologicã li se oferã, potrivitã cu rangul lor e…
Persoanele integre devin indivizi , iar societatea are nevoie de non – indivizi.
Noi oamenii suntem unici si speciali , suntem indivizi , Sinele nostru este pur cand venim in aceasta lume.
Mediul in care traim , familial ,social , geografic ,isi pun amprenta , in toate etapele vietii , influentand formarea personalitati.
In loc de individualitate , societatea ne invata cum sa fim o personalitate .
Radacina cuvantului „personalitate” este „persona „, persona – inseamna o masca.
Societatea ne da o idee falsa a ceea ce suntem ; ne da o jucarie pentru toata viata .
Aproape toti suntem in locul gresit , pentru ca am inceput jocul vietii cu jucaria care ni sa dat .
Nivelul educational si socio – economic al familiei in care ne-am nascut ne-a dat prima spoiala a personalitatii apoi mediul inconjurator specific momentului , cu toate aspectele lui , a completat cu nuantele lui , tabloul personalitatii noastre .
Acest tablou este de fapt , fara continut , din el lipseste , ce este cel mai important, Eeul , unde s-a ascuns sau mai exact a fost ascuns …de ce a fost ascuns , inlaturat , neglijat, schimbat , incat aproape nu mai poate fi perceput ?!
Un exemplu graitor pentru mine este formarea personalitatii in Valea Jiului , loc unde m- am format si eu .
Cati dintre copiii Vaii Jiului , au reusit sa –si aleaga meseria pentru care aveau har ?…majoritatea erau sfatuiti sa se indrepte spre Facultatea de Mine , care era la indemana , cea mai putin costisitoare pentru parinti si mai avantajoasa pentru societatea zonei . Mineri fara voie !
Cei care se indreptau inspre alte meserii ,erau copii ai caror parinti , aveau ceva posibilitati economice si doreau sa-si hraneasca orgoliul de parinte , pentru a putea spune cu mandrie ( nu a lui , ci a vremii ) ca are un fiu ; medic ,inginer , profesor etc. Foarte putini au ajuns sa-si aleaga meseria dupa inzestrarea si chemarea lui .
Poate acesta este motivul pentru care foarte des se spunea „daca as mai putea alege o data, sigur as alege altceva” sau , parinti care spuneau copiilor sa nu aleaga niciodata ce au ales ei . Pesonalitati create si intrun caz si in celalalt , din afara .
Se pare ca nimeni nu este la locul potrivit ; de aceea , toata societatea este intro asa mare debandada .
Suntem condusi de altii si nu de propria noastra intuitie ,poate nu stim ce este ea si atunci nu stim sa o ascultam . Nimeni nu are interesul sa ne educe in spiritul cunoasterii de sine , societatea nu are nevoie de oameni integri , de indivizi ci de turma.
Atunci cand vom sti sa redescoperim sinele nostru pur si-l vom respecta , vom putea vedea frumusetea fascinanta a vietii , a armoniei si ne vom recastiga integritatea care este ea insasi – libertatea dupa care tanjim .
Cum putem sa redevenim indivizi , liberi , cum sa ne redescoperim ? …nici o societate nu va permite acest lucru pentru ca adevaratul sine este periculos : periculos pentru institutia bisericii , periculos pentru stat, periculos pentru multime , periculos pentru traditie, iar omul care isi cunoaste adevaratul sine devine un individ.
Un individ nu mai apartine psihologiei multimii ; el nu va fi superstitios si nu poate fi exploatat , nu mai poate fi condus ca o vita , nu i se mai poate ordona sau comanda.
Societatii ii este teama tocmai de aceste lucruri.
In alta ordine de idei , nici organizarea sociala nu trebuie neglijata , ea nu este intamplatoare , dar nu trebuie acceptata incalcarea integritatii celor care o compun .
“Primul lucru de care trebuie să ţii seama este trupul. Corpul fizic este baza ta, temelia fiinţei tale, punctul în care eşti ancorată. Opoziţia dintre minte şi corp te poate distruge, te poate conduce la schizofrenie, te poate face să te simţi mizerabil, îţi poate transforma viaţa într-un iad. Tu eşti corpul. Desigur, eşti mai mult decât corpul, dar acel „mai mult” va veni mai târziu. Mai întâi de toate, eşti corpul fizic.
Corpul este adevărul tău de bază, aşa că nu te împotrivi niciodată lui. Ori de câte ori te împotriveşti corpului fizic, te împotriveşti lui Dumnezeu. Ori de câte ori acţionezi fără respect faţă de corpul fizic, pierzi contactul cu realitatea, căci acest contact se realizează prin corpul tău. Corpul este puntea care te leagă de realitate, este templul fiinţei tale. Tantra vorbeşte despre reverenţa care trebuie arătată corpului fizic, despre iubirea şi respectul…
Natura umana. 